Ierusalim, inima și sufletul poporului evreu
Daca te voi uita, Ierusalime, sa-si uite dreapta mea destoinicia ei! (Ps.137:5)
Regele David, în urmă cu mai mult de 3.000 de ani a consolidat unificarea poporului Israel cu Ierusalimul drept capitală și centru național evreiesc. În timp ce Ierusalimul a fost condus de evrei a strălucit și a crescut.
Din păcate, păgâna forță brută a Imperiului Roman a distrus Ierusalimul, și a devenit un morman de moloz și intoleranță, așa cum a făcut cu căteva secole înainte, Imperiul Babilonian.
Imperiul Bizantin a decis să interzică practica tradițională și religioasă evreiască, și a redus la minimum prezența evreiască în Eretz Israel. Imperiul musulman arab începe să se extindă și să cucerească Ierusalimul, provocând reacția Imperiului Creștin.
Cruciații au luat cetatea, creând un Imperiu creștin. În timp ce ucideau pe evrei și musulmani, strigau "Zeus Vult!" ("DumneZeu vrea!").
Două sute de ani mai târziu, mameluci din Egipt sub comanda lui Salah-Din (Saladin) au recucerit Ierusalimul prin vărsare de sânge și foc. Cățiva ani mai târziu, au pierdut și a căzut în mâinile Imperiului Otoman, care face din Eretz Israel o provincie turcească simplă și minimală.
Caci strigate de jale se aud din Sion: "Cat suntem de prapaditi! Cat de jalnic suntem acoperiti de rusine! Trebuie sa parasim tara, caci ne-au surpat locuintele!" (Ier.9:19)
Distrugerea, abandonul și neglijența sunt stabilite în Ierusalim, și în toată țara Eretz Israel, unde trăiau câțiva evrei copleșiți de sărăcie și boală, într-o țară stearpă și devastată.
Ierusalimul supraviețuiește aproape izolat, înconjurat de stânci, mlaștini și deserturi, din ceea ce a fost odată "țara unde curgea lapte și miere", fără ca cineva din lume să/i pretindă paternitatea.
Numai poporul evreu, în toți anii aceștia, forțați la un exil involuntar, în locurile cele mai îndepărtate din lume, se rugau în fiecare zi ca prin ajutorul lui Elohim să ajungă în viitor, în Ierusalimul promis.
Acesta a fost efectul multiplicator al recuperări, susținut de milioane de evrei din diaspora și Eretz Israel, unde mai trăiau după 2000 ani. Spiritul și acțiunea evreiască, permite recuperarea "orașului de aur", orașul Ierusalim, care din toate timpurile aparținea evreilor.
Aşa vorbeşte יהוה YaHWeH: „Oricît de mulţi şi puternici vor fi, toţi vor fi seceraţi* şi vor pieri**. Chiar dacă te-am întristat, Ierusalime, nu te voi mai întrista. Ci îți voi sfărîma* jugul acum de pe tine şi-ţi voi rupe legăturile.” [ Naum 1:12-13 ]
Niciodată în istorie, o țară sau orice religie, nu a pretins Ierusalimul drept capitală eternă și indivizibilă așa cum a făcut, fără o zi de răgaz, poporul evreu. Fiecare națiune are o capitală, și fiecare religie are un centru spiritual; pentru creștini este Roma, iar pentru musulmani este Mecca.
În "Războiul de Independență" din 1948/9, atacați de cinci armate arabe, inclusiv faimoasa Legiune Arabă a Iordaniei, evreii au reușit să păstreze partea nouă a Ierusalimului pentru a redeveni capitala noului stat Israel.
În Războiul din 1967, numit "Războiul de Șase Zile", întregul Vechi Oraș este recuperat, și Ierusalimul este reunit cu Hamaarabí Kotel (Zidul de Vest), ca un simbol al unității și voinței evreiești.
Pe zidurile tale, Ierusalime, am pus niste strajeri care nu vor tacea niciodata, nici zi, nici noapte! Voi care aduceti aminte lui Eylohim de el, nu va odihniti deloc! (Isa.62:6)
Lucrarea promisă de Elohim, a transformat Ierusalimul dintr-o pustietate, într-una dintre cele mai frumoase orase din lume. Sionul strălucește din nou la Ierusalim, crește cu puterea iubirii de țară, și este vizitat de milioane de vizitatori din toate colțurile lumii.
Deci, datorită vocației etice și morale profunde, Eylohim îndeplinește cuvintele profetului Isaia "Popoarele se vor duce cu gramada la el si vor zice: "Veniti sa ne suim la muntele lui Yahweh
[ muntele MoriYAH ], la Casa lui Elohim a lui Iacov, ca sa ne invete caile Lui, si să umblăm pe cărările Lui." Căci din Sion va ieși Legea, și din Ierusalim, cuvăntul lui Yahweh." (Isa.2:3) Shalom Israel !!!
Daca te voi uita, Ierusalime, sa-si uite dreapta mea destoinicia ei! (Ps.137:5)Regele David, în urmă cu mai mult de 3.000 de ani a consolidat unificarea poporului Israel cu Ierusalimul drept capitală și centru național evreiesc. În timp ce Ierusalimul a fost condus de evrei a strălucit și a crescut.
Din păcate, păgâna forță brută a Imperiului Roman a distrus Ierusalimul, și a devenit un morman de moloz și intoleranță, așa cum a făcut cu căteva secole înainte, Imperiul Babilonian.
Imperiul Bizantin a decis să interzică practica tradițională și religioasă evreiască, și a redus la minimum prezența evreiască în Eretz Israel. Imperiul musulman arab începe să se extindă și să cucerească Ierusalimul, provocând reacția Imperiului Creștin.
Cruciații au luat cetatea, creând un Imperiu creștin. În timp ce ucideau pe evrei și musulmani, strigau "Zeus Vult!" ("DumneZeu vrea!").
Două sute de ani mai târziu, mameluci din Egipt sub comanda lui Salah-Din (Saladin) au recucerit Ierusalimul prin vărsare de sânge și foc. Cățiva ani mai târziu, au pierdut și a căzut în mâinile Imperiului Otoman, care face din Eretz Israel o provincie turcească simplă și minimală.
Caci strigate de jale se aud din Sion: "Cat suntem de prapaditi! Cat de jalnic suntem acoperiti de rusine! Trebuie sa parasim tara, caci ne-au surpat locuintele!" (Ier.9:19)
Distrugerea, abandonul și neglijența sunt stabilite în Ierusalim, și în toată țara Eretz Israel, unde trăiau câțiva evrei copleșiți de sărăcie și boală, într-o țară stearpă și devastată.
Ierusalimul supraviețuiește aproape izolat, înconjurat de stânci, mlaștini și deserturi, din ceea ce a fost odată "țara unde curgea lapte și miere", fără ca cineva din lume să/i pretindă paternitatea.
Numai poporul evreu, în toți anii aceștia, forțați la un exil involuntar, în locurile cele mai îndepărtate din lume, se rugau în fiecare zi ca prin ajutorul lui Elohim să ajungă în viitor, în Ierusalimul promis.
Acesta a fost efectul multiplicator al recuperări, susținut de milioane de evrei din diaspora și Eretz Israel, unde mai trăiau după 2000 ani. Spiritul și acțiunea evreiască, permite recuperarea "orașului de aur", orașul Ierusalim, care din toate timpurile aparținea evreilor.
Aşa vorbeşte יהוה YaHWeH: „Oricît de mulţi şi puternici vor fi, toţi vor fi seceraţi* şi vor pieri**. Chiar dacă te-am întristat, Ierusalime, nu te voi mai întrista. Ci îți voi sfărîma* jugul acum de pe tine şi-ţi voi rupe legăturile.” [ Naum 1:12-13 ]
Niciodată în istorie, o țară sau orice religie, nu a pretins Ierusalimul drept capitală eternă și indivizibilă așa cum a făcut, fără o zi de răgaz, poporul evreu. Fiecare națiune are o capitală, și fiecare religie are un centru spiritual; pentru creștini este Roma, iar pentru musulmani este Mecca.
În "Războiul de Independență" din 1948/9, atacați de cinci armate arabe, inclusiv faimoasa Legiune Arabă a Iordaniei, evreii au reușit să păstreze partea nouă a Ierusalimului pentru a redeveni capitala noului stat Israel.
În Războiul din 1967, numit "Războiul de Șase Zile", întregul Vechi Oraș este recuperat, și Ierusalimul este reunit cu Hamaarabí Kotel (Zidul de Vest), ca un simbol al unității și voinței evreiești.
Pe zidurile tale, Ierusalime, am pus niste strajeri care nu vor tacea niciodata, nici zi, nici noapte! Voi care aduceti aminte lui Eylohim de el, nu va odihniti deloc! (Isa.62:6)
Lucrarea promisă de Elohim, a transformat Ierusalimul dintr-o pustietate, într-una dintre cele mai frumoase orase din lume. Sionul strălucește din nou la Ierusalim, crește cu puterea iubirii de țară, și este vizitat de milioane de vizitatori din toate colțurile lumii.
Deci, datorită vocației etice și morale profunde, Eylohim îndeplinește cuvintele profetului Isaia "Popoarele se vor duce cu gramada la el si vor zice: "Veniti sa ne suim la muntele lui Yahweh
[ muntele MoriYAH ], la Casa lui Elohim a lui Iacov, ca sa ne invete caile Lui, si să umblăm pe cărările Lui." Căci din Sion va ieși Legea, și din Ierusalim, cuvăntul lui Yahweh." (Isa.2:3) Shalom Israel !!!
Comentarii
Trimiteți un comentariu
Atunci si cei ce se tem de Yahweh au vorbit adesea unul cu altul; Yahweh a luat aminte la lucrul acesta si a ascultat; si o carte de aducere aminte a fost scrisa inaintea Lui, pentru cei ce se tem de Yahweh si cinstesc Numele Lui.(Maleahi 3)