Istoria Evreilor din LIBIA
Comunitatea Evreiască din Libia asi are originile sale din secolul al treilea. In timpul ocupației Italiene din Libia în 1911, existau doar 21 000 de Evrei în țară, mai ales în Tripoli.
La sfârșitul anilor 1930, legile anti-Evreiești au fost consolidate treptat, iar Evreii au fost supuși la represiuni teribile. Totuși, în 1941, Evreii reprezentau un sfert din populația din Tripoli unde si-au menținut 44 de sinagogi.
În 1942, Germanii au ocupat cartierul Evreiesc făcand o viata foarte dificila pentru Evreii din Libia. In timpul ocupatiei Britanice, creștea fervoarea naționalismului Arab și anti-Evreiesc, astfel a fost principalul motiv din spatele unor serii de persecuții, cele mai grave din care, în noiembrie 1945, au dus la masacrarea a 140 de Evrei la Tripoli și în regiunile din apropiere, și distrugerea a cinci sinagogi.
Înființarea Statului Israel a condus pe mulți Evrei să părăsească Libia. În iunie 1948, în semn de protest pentru infiintarea Statului Israel, protestatarii au ucis 12 Evrei și au distrus aproximativ 280 de case Evreiești. Deși emigrarea a fost ilegală, mai mult de 3 mii de Evrei au reușit să fugă în Israel.
Atunci când Britanicii au legalizat emigrarea în 1949, și în anii anteriori ai independenței Libanului în 1951, demonstranții prin demonstrațiile ostile împotriva Evreilor au provocat plecarea de aproximativ a 30 de mii de Evrei din nordul Libanului,după ce Libia si-a castigat independența și a devenit un membru al Ligii Arabe în 1951.
Legea din 31 decembrie 1958,printr-un decret emis de Președintele Consiliului Executiv al Tripolitania, a dispus dizolvarea Consiliului Comunității Evreiești și numirea unui comisar numit de guvernul Musulman.
Decretul regal din 08 august 1962 a dispus, printre altele, ca un Libian care colabora cu un Evreu sa-si pierdea cetățenia, sau dacă ar fi avut vreun contact cu Sionismul. Pierderea cetățeniei Libiene, în conformitate cu această dispoziție extinsă, a vizat pe Evrei, după proclamarea independenței din Libia, precum și orice persoană considerată a fi acționat moral sau material în favoarea intereselor Israeliene.
Prima lege nr 14 din 7 februarie 1970, Guvernul Libian a stabilit că toate proprietățile care aparțin "Israelienilor", care au părăsit teritoriul Libian ", si se stabileasc definitiv în străinătate", să treacă in Custodia Statului Libian,astfel dar pentru Israeliții care au părăsit teritoriul Libian si s-au stabilit definitiv in Israel,si au peirdut proprietățile lor in favoarea guvernului Libian.
În 1969, când Gaddafi a preluat puterea, mai erau 100 Evrei, în 1979, mai rămăseseră doar 30,in zilele noastre populatia Evreiasca a disparut aproape in totalitate de pe teritoriul Libiei.
 |
| Familie de Evrei din Libia |
La sfârșitul anilor 1930, legile anti-Evreiești au fost consolidate treptat, iar Evreii au fost supuși la represiuni teribile. Totuși, în 1941, Evreii reprezentau un sfert din populația din Tripoli unde si-au menținut 44 de sinagogi.
În 1942, Germanii au ocupat cartierul Evreiesc făcand o viata foarte dificila pentru Evreii din Libia. In timpul ocupatiei Britanice, creștea fervoarea naționalismului Arab și anti-Evreiesc, astfel a fost principalul motiv din spatele unor serii de persecuții, cele mai grave din care, în noiembrie 1945, au dus la masacrarea a 140 de Evrei la Tripoli și în regiunile din apropiere, și distrugerea a cinci sinagogi.
Înființarea Statului Israel a condus pe mulți Evrei să părăsească Libia. În iunie 1948, în semn de protest pentru infiintarea Statului Israel, protestatarii au ucis 12 Evrei și au distrus aproximativ 280 de case Evreiești. Deși emigrarea a fost ilegală, mai mult de 3 mii de Evrei au reușit să fugă în Israel.
Atunci când Britanicii au legalizat emigrarea în 1949, și în anii anteriori ai independenței Libanului în 1951, demonstranții prin demonstrațiile ostile împotriva Evreilor au provocat plecarea de aproximativ a 30 de mii de Evrei din nordul Libanului,după ce Libia si-a castigat independența și a devenit un membru al Ligii Arabe în 1951.
Legea din 31 decembrie 1958,printr-un decret emis de Președintele Consiliului Executiv al Tripolitania, a dispus dizolvarea Consiliului Comunității Evreiești și numirea unui comisar numit de guvernul Musulman.
Decretul regal din 08 august 1962 a dispus, printre altele, ca un Libian care colabora cu un Evreu sa-si pierdea cetățenia, sau dacă ar fi avut vreun contact cu Sionismul. Pierderea cetățeniei Libiene, în conformitate cu această dispoziție extinsă, a vizat pe Evrei, după proclamarea independenței din Libia, precum și orice persoană considerată a fi acționat moral sau material în favoarea intereselor Israeliene.
Prima lege nr 14 din 7 februarie 1970, Guvernul Libian a stabilit că toate proprietățile care aparțin "Israelienilor", care au părăsit teritoriul Libian ", si se stabileasc definitiv în străinătate", să treacă in Custodia Statului Libian,astfel dar pentru Israeliții care au părăsit teritoriul Libian si s-au stabilit definitiv in Israel,si au peirdut proprietățile lor in favoarea guvernului Libian.
În 1969, când Gaddafi a preluat puterea, mai erau 100 Evrei, în 1979, mai rămăseseră doar 30,in zilele noastre populatia Evreiasca a disparut aproape in totalitate de pe teritoriul Libiei.
Gadafi care a persecutat pe Evrei ,a perit ca un cîne decapitat după ce a fost sodomizat chiar de cei ce au fost oameni lui de încredere și mai tîrziu s-au întors împotriva lui.
RăspundețiȘtergereIsaia spune ...De aceia pentru că ai preț în ochii mei .
Pentru că ești prețuit și te iubesc...dau oamenii pentru tine și popoarele pentru viața ta.
Nu te teme de nimic
căci EU sînt cu tine
Eu voi aduce înapoi neamul TĂU de la răsărit și te voi strînge de la apus.