Israel

Loading...

vineri, 5 octombrie 2012

Ghedeon - Yashua


GHEDEON

Pe vremea ceea, Israel, Avea un renumit duşman,
Ce se lupta mereu cu el, Poporul ţării Madian.
Din răsăritul depărtat ,Veneau spre el ca un puhoi,
Şi l-au bătut şi l-au prădat, Şi l-au lăsat cu pumnii goi.

Aşa trecură şapte ani, Pe calendarul lui Ahaz,
De când vecinii lor duşmanii, Le duse ţara în necaz.
Şi n-a rămas nici un răsad, În Israelul cel sărac,
Când Madian dinspre Galad, Venea cu turme la atac.

Atunci poporul cel smerit, Ca dintr-un somn s-a deşteptat,
Şi-au plâns cu toţi şi s-au căit, Şi către YHWH au strigat.
Pe-atuncea ei slujeau lui Baal, Şi se-nchinau la Astartei,
De-aceea au căzut în val, Căci YHWH n-a mai fost cu ei.

De-aceea-n geamăt şi-n suspin, Şi-n lacrimi, pâinea şi-o mîncau,
Căci Madian, popor străin, Nespus de tare-i apăsa.
Atunci Stăpânul de pe tron, Un înger sfânt a delegat,
Şi l-a trimis la Ghedeon, Ce sta ascuns la treierat.

Şi îngerul cu salutări, Pe Ierubaal l-a întărit,
Venind din nesfârşite zări, El l-a chemat şi i-a vorbit.
"Cu tine YHWH este azi ! Deci nu mai sta, te cheamă El !
Te cheamă ca să mergi viteaz, Să-l izbăveşti pe Israel!"

Şi-ndată Ghedeon mirat, Îşi ridică privirea-n sus
Spre solul care l-a chemat, Şi vestea bună i-a adus.
"Tu zici că YHWH e cu noi, Şi mă numeşti viteaz, voinic,
Dar uită-te ce greu război, Purtăm cu-al nostru inamic!

Iar dacă El cu-adevărat ,Ar fi cu noi ca şi-n trecut,
Când apele s-au despicat ,Şi zidurile au căzut,
N-am fi aşa de pustiiţi, Şi alungaţi prin văgăuni,
Am fi de YHWH izbăviţi, La fel, cu semne şi minuni.

N-am fi aşa de răsfiraţi, Ca turma fără de păstor,
De tot ce-avem, îndepărtaţi, Şi n-avem nici un salvator!"
"O, Ghedeon, de ce mai stai ? Grăbeşte, nu zăbovi !
Mergi cu puterea ce o ai, Căci YHWH te va întări!

Şi nu va mai fi nici un val, Şi ceartă la al vostr' hotar !
Dar nimiceşte-ntâi pe Baal, Şi sfaramă-al lui altar!
Şi arde-aceste urâciuni ! Şi-atuncea Israel va şti,
Că Cel ce a făcut minuni, E YHWH Elohim."

"Şi dacă totuşi mă trimiţi ,Aş vrea un semn din partea Ta,
Şi-atunci voi crede ce-mi promiţi ,Şi la-ndoială nu voi sta.
Aş vrea prin rouă să-mi răspunzi, Prin stropii binecuvântaţi,
Şi-atunci voi şti că nu Te-ascunzi, Când noi vom plânge întristaţi.

Aş vrea când mă trezesc în zori, Pământul să-l găsesc uscat,
Iar lâna de la tungători ,S-o uzi cu stropul înrouat."
Şi YHWH peste lâna Lui, Făcu să cadă stropi de sus,
Căci îndurarea Lui YHWH, Ea n-are margini, nici apus.

Şi s-a-mplinit cum a cerut, Pământul l-a găsit uscat,
Iar el paharul l-a umplut, Căci lâna toată s-a udat.
Şi-atuncea s-a rugat smerit "O, YHWH, nu Te supăra
De faptul căci am îndrăznit, Dar mai arată-Ţi slava Ta!

Aş vrea să schimbi al nopţii mers, Şi să repeţi tot ce-ai făcut,
Însă aş vrea acum invers, Să uzi doar bulgării de lut."
Şi se făcu din praf noroi, Căci stropi de rouă cristalini,
S-au revărsat pe munţi, pe văi, Şi pe grădinile de crini.

Doar peste lână sta întins ,Un nor de strajă până-n zori,
Şi rouă nici nu s-a atins, De lâna de la tungători.
Şi-acum aş vrea cu toţi să ştiţi, Că cei ce-au fost întâi udaţi,
Au fost aceia izbăviţi, Iar noi eram cu toţi uscaţi.

Căci rouă care a căzut, Pe turmele lui Israel,
A fost întâi, la început, Când Elohim era cu el.
Iar noi, pământul cel uscat, Abia la urmă am primit
Din harul binecuvântat, Din rouă cerului slăvit.

Când ei căzură împietriţi, Şi rouă nu i-a mai udat,
Atuncea noi am fost primiţi, Şi-n mântuire am intrat.
O, Ghedeoane, te-ai convins, Că Elohim e stânca ta?
O, iată, darul s-a aprins, La îndoială nu mai sta!

Şi Ghedeon dădu anunţ, În tot ţinutul adormit,
Din văi, din peşteri şi din munţi, Acei ce-n luptă au venit.
Şi s-au încolonat în şir, Treizeci şi două mii de inşi,
Pornind spre muntele de mir, Spre Galaad cu toţi convinşi.

Dar cum să lupţi cu-aceşti soldaţi, Cu Madian cel furios?
Ce-avea ostaşi nenumăraţi, Şi pe cămile şi pe jos.
Dar nu-i nimic, oricâţi ar fi! Atunci când YHWH e cu noi,
Un credincios cu zece mii, Se va lupta, nedând 'napoi.

"Şi-acum anunţă în popor, Acei fricoşi să plece acas'!"
Şi s-au întors miile lor, Doar zece mii au mai rămas.
Căci mulţi chemaţi, dar cei aleşi, Au fost puţini, şi-atunci, şi-acum;
Chiar dacă-aici sunt foarte deşi, Sunt rari pe-al pocăinţei drum.

Căci cei mai mulţi au fost fricoşi, Dar şi din cei care-au rămas,
Au fost destui necredincioşi, Ce pân' la urmă s-au retras.
Din zece mii, trei sute doar, Aveau şi trâmbiţi şi ulcior,
Alegerea e azi prin har, Ca şi atunci lângă izvor.

Căci YHWH i-a descoperit, Pe luptătorii Lui viteji,
Pe-acei ce apa-au limpăit, Şi la fântână au stat treji.
Căci cel ce stă cu faţa-n jos, Nu poate fi la luptă dus,
Căci luptătorul credincios, El luptă cu privirea sus.

Şi YHWH iarăşi i-a vorbit, Lui Ghedeon, în chip ciudat,
Şi la-nvăţat, l-a instruit, Căci lupta s-a apropiat.
Dar parcă te-nspăimânţi, când ştii ,Că-n urma ta-s trei sute-doar,
Iar Madian cu zeci de mii, Stătea în corturi pe hotar!

Dar YHWH zice: "I-am sortit ! Pe-aceştia toţi spre-ai nimici!"
Şi-n noaptea ceea au pierit, O sută douăzeci de mii.
Căci nu-i nevoie să luptaţi, Cu arme noi, cu pumnu-n vânt,
Ci doar din trâmbiţi să sunaţi, Căci sabia e a-Lui Cuvânt.

Şi Ghedeon s-a coborât, În tabăra lui Madian,
Când ei cu toţi au tăbărât, Şi-au adormit lângă Iordan.
Căci Împăratul i-a trimis, Conducătorului, de sus,
S-audă-n taina unui vis, Ce-un om, la un alt om i-a spus.

"Vai, omule, ce vis ciudat! O pâine dinspre Israel,
Al nostru cort l-a răsturnat, Şi praful s-a ales de el."
Iar celălalt, cu tristu-i ton, Ca un prooroc a tâlcuit,
"Să ştii, c-acesta-i Ghedeon, Acel viteaz Israelit.

Să ştii că Elohim ne-a, dat Spre nimicire-n mâna lui."
Iar Ghedeon i-a ascultat, Ascuns în dosul cortului.
Şi se-aruncă cu faţa-n jos, Şi-atunci l-a binecuvântat,
Pe Elohim a lui milos, Că-ntre vrăjmaşi la-mbărbătat.

Şi s-a întors spre-a-mbărbăta, Pe-acei trei sute din câmpii,
Ce aşteptau spre-a se lupta, Cu Madian, cu zeci de mii.
"Voi fraţi, la mine să priviţi ! Să faceţi tot ce fac şi eu!
În urma mea cu toţi veniţi, Că-n faţă merge Elohim!"

Părea o noapte de mister, Madianiţii toţi dormeau,
Nici stele nu vedeau pe cer, Doar Ghedeon cu-ai lui vedeau.
Purtând micuţele făclii, Ascunse-n vasele de lut,
Căci YHWH îi instrui, Spunându-le ce-i de făcut.

Şi s-au oprit cu toţi pe loc, Şi-ulcioarele şi le-au distrus,
Atunci făcliile cu foc, Le-au ridicat cu toţi în sus.
Şi trâmbiţele cu ecou, Şi ei strigau cu-acelaşi ton,
Că-i sabia lui Elohim, Şi sabia lui Ghedeon.

Păreau că-s heruvimi în zbor, Cu-aripi de foc nemistuit,
Când i-au văzut vrăjmaşii lor, S-au 'spăimîntat, s-au îngrozit.
Căci era noapte, n-au văzut, Madianiţii între ei,
Cu săbiile s-au bătut, Şi s-au luptat ca nişte lei.

Căci fiecare aşa credea, Că el loveşte un Evreu,
Şi-ostaşul speriat nu ştia, Că el lovea-n colegul său.
Şi sângele curgea şuvoi, Iar trîmbiţele răsunau,
Căci era noaptea de război, Şi toţi înspăimîntaţi fugeau.

Şi-n groaznicele bătălii, În noaptea-ceea au pierit,
O sută douăzeci de mii, Căci sabia i-a nimicit.
Şi-atunci fricoşii împăraţi, Luând cămilele de frâu,
Cu-o parte mare de soldaţi, Dădură fuga peste râu.

Dar Ghedeon nu i-a iertat, I-a urmărit până i-a prins
Şi i-a bătut, i-a dezarmat, Şi Madian a fost învins.
Voi fraţii mei, de la amvon, Oricât de iscusiţi aţi fi,
Cu sabia lui Ghedeon, Voi singuri nu veţi birui.

Căci sabia lui Elohim, Era întâi în fruntea lor,
Şi-n urmă slujitorul Său, Venea viteazul luptător.
Lăsaţi întâi să meargă El, Iar voi în urma lui veniţi,
Căci nu puteţi cu-al vostru zel, Pe Amalec să-l nimiciţi.

Că-nţelepciunea de la cer, E sabia Duhului Sfânt,
Iar voi cu sabia de fier, Cu-al vost' talent, n-aveţi avânt.
Căci noi cu duhuri ne luptăm, Cu oastea care a căzut,
De-aceea-n luptă îl chemăm, Pe-Acel ce-i sabie şi scut.

Căci El ne-a dat cereşti făclii, În ziua când ne-a botezat,
Şi ne-a făcut ai Lui copii, Şi trîmbiţe, în mâini ne-a dat.
Deci răsunaţi de-acum mereu ! Din răsărit, pân' la apus,
Căci dragostea lui Elohim, E pentru noi toţi ,,Yashua."

Oricum, să nu priviţi 'napoi, Înspăimântaţi de-a nopţii stea,
Priviţi la fraţii noştri' eroi, Şi biruinţă veţi avea.
Al nostru comandant e sus, Biruitor desăvârşit,
Slăvitul Ghedeon Yashua, Va fi cu noi pân' la sfîrşit.  Aleluia !!!    

                                      << Poezie publicata cu acordul Autorului >>

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Atunci si cei ce se tem de Yahveh au vorbit adesea unul cu altul; Yahveh a luat aminte la lucrul acesta si a ascultat; si o carte de aducere aminte a fost scrisa inaintea Lui, pentru cei ce se tem de Yahveh si cinstesc Numele Lui.(Maleahi 3)

A apărut o eroare în acest obiect gadget
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...